luni, 25 mai 2009

Si Omul e un Animal

Nu mi-am declarat niciodata dragostea pe care o am fata de animale. Dar... Eu chiar iubesc animalele!!! iar partea care imi place cel mai mult e ca nici macar nu fac discriminari - imi plac la fel de mult animalele de prada, cat si pradatorii. Imi plac la fel de mult animalele mici si gingase, cat imi plac si cele mari si inficosetoare.

Iar cand zic animale, nu ma refer numai la mamifere, cum fac unii oameni; sunt de parere ca si insectele sunt frumoase si reptilele si mai ales pasariile. Parca si aud o pitzi... "Fata, tu vrei sa-mi spui ca broasca aia testoasa de 300 de kg si 200 de ani e frumoasa?! Deci nu, fata! E grasa si batrana... tu nu vezi ce riduri are?!". Ei bine si broaste testoase sunt de apreciat. Daca din alt motiv nu, macar pentru ca o anumita reprezenta - Chelydra Serpentina - musca cu destula forta incat sa sfarame oasele, desi actiunea in sine dureaza o fractiune de secunda.

Cu toata dragostea pe care am confesat-o mai sus, trebuie sa recunosc ca e un singur animal pe care nu il inghit chiar ca pe ciocolata - Ursul. Si nu un anumit tip de urs, ci oricare animal reprezentant al familiei Ursidae. Sentimentele pe care le am fata de ursi nu pornesc de la o frica, mai mult sau mai putin rationala, ca un astfel de animal m-ar putea manca. Tot la fel de bine ma pot gandi ca o haita de lupi sau un alt mare carnivor este un pericol la fel de mare pentru integritatea mea fizica, dar nu asta e problema.

Problema e ca ursii ma baga in ceata! Nu stiu niciodata cum ar fi cazul sa ma comport cu un astfel de animal, pentru simplul fapt ca sunt prea multe 'modele' de urs care sa ma induca in eroare. Daca stai sa te gandesti la ursul Panda, este genul de animal care chiar nu pare ca ar fi capabil sa faca rau unei alte fiinte. Rutina lor zilnica este sa manance cam 4 ore, sa doarma cam 20, si daca nu este prea obosit sau prea stresat... in urma multor rugaminti... sa se si reproduca. Da, da, numai ca nu e chiar atat de simplu:



I rest my case.

Plus, ce pisici are ursu Koala? Asta chiar e urs? Adica are si el punctele lui forte - perioada de gestatie dureaza doar o luna; dar pe de alta parte e urs marsupial. Think about it for a second... urs marsupial... Ca sa nu mai mentionez ca e singurul animal demonstrat stiintific ca a reusit sa pacaleasca evolutia. Orice om normal s-a astepta ca fosilele unui urs Koala sa fie mai putin 'reusite' decat produsul actual, dar fosilele de urs Koala arata ca animalul respectiv avea un creier mai mare si dantura simetrica (da, ursul Koala actual are dantura asimetrica si lipsita de orice noima). Tot nu imi explic cum a reusit sa pacaleasca evolutia...

Asa cum am zis mai sus, nu imi e frica de ursi pentru ca sunt mari si pentru ca mananca si oameni fara prea multe probleme. Or fi ei mari si parosi, dar la fel sunt si eu. Daca ar exista un concurs de trante cu ursi, as fi primul care sa intru in ring cu ei si, mai multe de atat, mi-as dori ca luptele sa se desfasoare dupa sistemul piramidal tip K1 asa incat sa ajung sa ma lupt cu mai multi ursi intr-o singura seara. Motivul pentru care sunt atat de increzator in fortele mele este simplu - nu ar fi prima oara cand m-as lupta cu un urs. Spre bucuria mea, prima oara cand s-a intamplat, s-a nimerit sa fie un prieten de al meu acolo cu o camera de luat vederi in mana. Iata ce s-a intamplat:




Merci, merci! Nu e nevoie sa ma aplaudati. Sunt sigur ca orice om ar fi facut acelas lucru. Daca vreti sa stiti mai multe despre cum sa luptati cu ursii, nu trebuie decat sa intrebati.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu