luni, 2 februarie 2009

Invitatie la joc































Va mai ganditi vreodata la copilul din voi? Oare unde e el acum? Si ce-ar zice daca te-ar vedea pe tine, cel care esti azi?

Era o vreme cand inca nu stiam ce e limita. Nici macar ca exista. Cand aveam convingerea ca daca ne dorim, putem zbura. Si credinta plutirii tinea loc de aripi, devenite brusc doar o incununare a zborului. Dar neesentiale lui. Cand fiecare colt al casei ascundea un maaare secret, care te astepta tocmai pe tine. Cand jucariile iti atatau curiozitatea si trebuia neaparat sa le descompui, sa vezi ce se ascunde acolo, cum de sunt posibile, cum de functioneaza...

Cand totul era posibil pentru ca nimeni nu-ti spusese altfel.

Dar e adevarat ca 'oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodata, si e obositor pentru copii sa le dea intr-una lamuriri peste lamuriri.'

Oare cum ar arata o lume intreaga desenata de privirile curios-luminoase ale copiilor? Si ce-ar fi daca fiecare dintre noi ar petrece o clipa in fiecare zi, o clipa doar, crezand in jocul copilului din el?

Indraznesc sa spun: mult mai colorata.

Win a prize in chocolate cookies! Intrebarea nu e 'ce vrei sa fii cand vei fi mare', ci mai degraba 'acum ca esti mare, ce supereou ai vrea sa fii daca ai fi din nou copil?'

Va invit la o calatorie in lumea celor care inca mai cred in jocurile copilariei. Va invit sa descoperiti Japonia, imperiul soarelui-rasare, purtati de imaginatia 'harajuku girls'.

Harajuku girls sunt cateodata papusi de portelan in marime naturala, imbracate in kimono-uri fine si sandale cu talpa de lemn. Alteori sunt anime-uri ce prind viata, o explozie de culori, cu codite naravase si ballerina-tutu-skirts. Cateodata sunt Gothic Lolitas, pline de forta si expresivitate, chintesenta demonilor interiori adusi la suprafata. Sau 'superhero ladies' imbracate in piele si purtand lanturi ca accesorii. Uneori sunt Cosplay, personaje ale unei lumi fantastice ce stiu sa manuiasca magia si creaturile pamantului. Pe alocuri poate chiar samurai-girls ale timpului nostru.

Dar intotdeauna sunt pline de feminitate, de spiritul jocului, mereu individuale, mereu lasand amprenta foarte personala a fiintei jucause dinauntrul lor.

Si oricat as incerca sa le pictez in cuvinte, copilul din mine ma indeamna mai degraba sa le privesc desenate, sa sarbatoresc diversitatea lor, unicitatea si lipsa de inhibitii in exprimare. Sa imi amintesc sa ma bucur de magia jocului.

Copii mari, aminiti-va de joc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu