Azi este ziua in care, daca esti total lipsit de imaginatie, ti se ofera cele mai multe optiuni pentru a-ti declara sentimentele fata de jumatatea ta. Si iti soptesiti in sine ca e ok, ca asa e frumos, ca daca nu ar fi ziua asta, tu oricum ti-ai demonstra sentimentele printr-un gest copilaresc... numai ca de obicei ai prea mult de munca si nu o faci.
Adevarul e ca iti demonstrezi pseudo-sentimentele azi fara se realizezi ca esti un fel de Mickey Mouse care joaca dupa cum canta muzica, dar nu sta niciodata sa se gandeasca daca sentimentele lui se regasesc in ceea ce face. Hei!... e o sarbatoare ca dicteaza ca sunt indragostit azi, mai mult ca ieri si mai mult ca maine. Deci, trebuie sa fie adevarat.
In lumea mea totul este mult mai simplu si se reduce, nu atat de mult la sentimente, cat la nevoi trupesti. Multa lume face confuzie intre cele doua. Odata ce constientizezi ca de fapt ce se naste din om, tot maimuta se cheama, o sa renunti la pretentia sentimentelor. Dar ca tot veni vorba, exista mai multe nivele la care o persoana poata sa dea frau liber nevoilor primare, iar unele dintre ele sunt de-a dreptul demne de apreciere, asa ca ar trebui sa te consolezi cu ideea asta.
Un om inteligent a avut cate ceva de spus despre sex:
Din cand in cand apare un serial care isi propune sa exploreze inainte de orice fanteziile celor din fata televizorului. Exemple bune din acest gen sunt serialele de animatie - ele permit fetelor sa viseze ca intr-o zi, cand vor creste mari, vor deveni printese, iar baietilor care se uita la aceleasi seriale le permit sa creasca mari si fraieri si sa creada ca vreo fata o sa-i placa numai pentru ca sunt misteriosi. Baietii cu un pic de creier ar trebui sa se uite la serialele de animatie de pe net si o sa realizeze ca sunt doar doua feluri prin care poti sa faci o fata sa isi piarda timpul cu tine. Primul... love the car... if she loves the car. Al doilea este sa o faci sa tremure, sa o doara tot corpul si sa nu mai poata merge pe picioare dupa ce i-ai atins punctul G. Nu, nu vorbesc de cel descoperit de doctorul Ernst Gräfenberg, ci la punctul G de la sfarsitul cuvantului shopping. Desi trebuie sa admit ca si Herr dr. Ernst stia el ce stia.
Pisici! Ce pisici fac?! Iar am deraiat de la subiect.
Ce incercam sa zic e ca a aparut un nou serial, al carui prim episod promite foarte, foarte multe. Pe scurt, serialul este plasat in viitorul apropiat cand o companie pe numele ei 4Ever va produce tehnologia de care e nevoie ca sa iti poti trai toate fanteziile. Ok, poate ca 'a trai' e cam mult spus in cazul acesta. 4Ever poate clona oameni, acestor clone le poate oferi amintiriile din timpul vietii unui om real, poate adauga amintiri unei persoane, amintiri pe care el sau ea nu le-au trait, pot sa creeze androizi... pot sa faca orice ca sa-ti faca viata mai palpitanta. Aici devine interesant. Avand in vedere ca serialul este transmis seara tarziu, mai exact Vineri seara tarziu, producatorii serialului au decis ca toata lumea va folosi tehnologia lor pentru a-si satisface nevoile sexuale. Astfel, personajele din serial devin amanti perfecti sau protagonistii unor partide de sex despre care ar putea povesti nepotilor.
Ce te-ar face sa urmaresti serialul asta? Pai... ia sa vedem. Hot blondie care mai e si clona? Check! Hot evil lady cu un mare pistol care mai si omoara pe cineva? Check! Hot asian chick? Check! Hot freaky science lady cu simtul umorului care daca s-ar imbraca in piele, pana si eu as face stop cardiac? Check and Double Check! Singurul motiv pentru care ai simti o senzatie usor ciudata in timpul serialului este pentru ca personajele mai au nevoie de una sau doua lectii de actorie. Dar hai sa fim seriosi, te-ai mai uitat si la alte filme care nu aveau actori de prima mana, nu? AH!... si ca sa nu uit, scenele care fac serialul interesant decurg cu mai multa naturalete decat partile care le leaga. Daca va treziti intr-o seara ca nu aveti nimic de urmarit la televizor, serialul asta va poate salva de la death by boredom.
Post scurt de data aceasta... nu din alte motive, dar Universul comploteaza impotriva mea in fiecare Luni. Iar azi a avut mare succes in a-mi strica planuriile si miciile placeri ale vietii. Data viitoare imi iau revansa...
Dupa cum ziceam in unul din posturiie anterioare, incadrarea masculului mioritic in Mini, Maxi sau Medi nu poate fi facuta precis si intrutotul. Asta deoarece nu conteaza atat de mult marimea pentru subiectul discutiei, cat conteaza marimea imaginara sau capacitatea de a rupe organul muncii.
Ca sa ma explic mai bine, fiecare taximetrist (cel putin din Bucuresti) are convingerea ca este supra-dotat pentru a satisface orice femeie si ca oricum este mai dotat decat orice ins care a frecventat intitutiile de invatamant. Acest lucru se aplica orcarui mascul care nu necesita creier sau coloana pentru a functiona in viata de zi de zi. Nu o sa ma opresc sa enumar meserii, dar domnisoarele care vor arunca un ochi pe text, vor intelege imediat despre ce personaje este vorba.
Cat despre capacitatea de a rupe organul, nu stiu daca am destule cuvinte in vocabular ca sa descriu ce se intampla in jurul meu referitor la acest lucru. As putea spune ca masculul latin autohnon are o calitate extrem de interesanta: cea de pulis sufferindus. Mai ieri, alaltaieri seful meu - un personaj cam lipsit de sare si piper la 1.60m si 30kg dezosat - l-a instiintat pe un coleg ca nu va fi promovat si ca nici nu va primi bonus pe 2008. Deh, criza economica... una, alta... noroc ca ai loc de munca, ce mai promovare?... Iar colegul meu a reactionat fantastic si, dand dovada de foarte mult calm, mi-a marturisit ca lui i se rupe. I se rupe de job, i se rupe de promovare si i se rupe de bonus. Ha, mi s-a parut cel putin interesant. Nu din alte motive, dar la o mica tigara afara cu seful meu - care nu fumeaza - si el mi-a marturisit ca lui i se rupe de cei nemultumiti din birou.
Concluzia?
Nu acum. Universul comploteaza, iar mie mi s-ar rupe.
Va mai ganditi vreodata la copilul din voi? Oare unde e el acum? Si ce-ar zice daca te-ar vedea pe tine, cel care esti azi?
Era o vreme cand inca nu stiam ce e limita. Nici macar ca exista. Cand aveam convingerea ca daca ne dorim, putem zbura. Si credinta plutirii tinea loc de aripi, devenite brusc doar o incununare a zborului. Dar neesentiale lui. Cand fiecare colt al casei ascundea un maaare secret, care te astepta tocmai pe tine. Cand jucariile iti atatau curiozitatea si trebuia neaparat sa le descompui, sa vezi ce se ascunde acolo, cum de sunt posibile, cum de functioneaza...
Cand totul era posibil pentru ca nimeni nu-ti spusese altfel.
Dar e adevarat ca 'oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodata, si e obositor pentru copii sa le dea intr-una lamuriri peste lamuriri.'
Oare cum ar arata o lume intreaga desenata de privirile curios-luminoase ale copiilor? Si ce-ar fi daca fiecare dintre noi ar petrece o clipa in fiecare zi, o clipa doar, crezand in jocul copilului din el?
Indraznesc sa spun: mult mai colorata.
Win a prize in chocolate cookies! Intrebarea nu e 'ce vrei sa fii cand vei fi mare', ci mai degraba 'acum ca esti mare, ce supereou ai vrea sa fii daca ai fi din nou copil?'
Va invit la o calatorie in lumea celor care inca mai cred in jocurile copilariei. Va invit sa descoperiti Japonia, imperiul soarelui-rasare, purtati de imaginatia 'harajuku girls'.
Harajuku girls sunt cateodata papusi de portelan in marime naturala, imbracate in kimono-uri fine si sandale cu talpa de lemn. Alteori sunt anime-uri ce prind viata, o explozie de culori, cu codite naravase si ballerina-tutu-skirts. Cateodata sunt Gothic Lolitas, pline de forta si expresivitate, chintesenta demonilor interiori adusi la suprafata. Sau 'superhero ladies' imbracate in piele si purtand lanturi ca accesorii. Uneori sunt Cosplay, personaje ale unei lumi fantastice ce stiu sa manuiasca magia si creaturile pamantului. Pe alocuri poate chiar samurai-girls ale timpului nostru.
Dar intotdeauna sunt pline de feminitate, de spiritul jocului, mereu individuale, mereu lasand amprenta foarte personala a fiintei jucause dinauntrul lor.
Si oricat as incerca sa le pictez in cuvinte, copilul din mine ma indeamna mai degraba sa le privesc desenate, sa sarbatoresc diversitatea lor, unicitatea si lipsa de inhibitii in exprimare. Sa imi amintesc sa ma bucur de magia jocului.
